I'm still alive~

[Daniel Ryan Thompson]

Îi răspunde sărutului cu aceeași pasiune, fără să se dea înlături o clipă. Îi zâmbește cu blândețe și îi privește chipul minunat, acei ochi în care se scufunda fără să aibă cea mai mare intenție. Însă tot acel film se întrerupse când cineva o atacă pe Irine. Expresia chipului său se schimba imediat iar irișii albaștri și limpezi parcă deveneau de-a dreptul, tulburi. Se ridică imediat de jos, luându-și bagheta din robă și fără să mai stea pe gânduri sau să-i pese în vreun fel că erau colegi sau alte consecințe, îndreptă obiectul de lemn către acesta. Daniel nu mai avea să țină cont de nimic, așa că îl fixează cu privirea sa parcă de gheață în acel moment.
- Expelliarmus! rostește ferm șatenul printre buzele perfect definite și privește cum îi aruncă bagheta cine știe pe unde. Îi urmărește reacțiile și îndreaptă din nou bagheta către el, lăsându-și chipul într-o parte. Reducto! continuă Daniel, privind-o și pe Irine, pentru a se asigura că este bine. Nu l-ar fi lăsat pe individ să scape basma curată, sub nici o formă. Șatenul se încruntă ușor când individul se ferește de gropile ce le cauzase însă nu avea Daniel să se lase atât de ușor. Incendio! rostește din nou printre buze, creând cercuri de foc în jurul lui. Atunci Daniel Ryan zâmbește slab după care expresia chipului său revine la fel de serios, pornind către Irine.