The vast compass of the ocean

[Melanie K. Gulden]

• Melanie urmărea în gând ruta, simţind cum se apropie de poiană. Era linişte, prea linişte, ceea ce o făcea pe fată să creadă că duelul era gata. Totuşi, asta nu însemna că ea era în siguranţă.
  Se opri la marginea luminişul. Studie încet fiecare colţişor, până când văzu un cadavru pe jos, acoperit de o pelerină neagră. Melanie recunoscu cu groază pelerina lui James. Îşi muşcă puternic pumnul, simţind cum un scâncet îşi face drum prin gâtul ei.
  Deci Topi câştigase. James era mort, în faţa ei, iar ea era în pădure, singură, probabil urmărită de un nebun periculos. James era mort. Bărbatul cu care tocmai îşi petrecuse ultima zi era mort, pe jos.
  Melanie se apropie cu grijă de cadavru şi se aplecă încet spre el. Îşi trecu mâna uşor peste materialul fin şi rece al pelerinei, simţind cum lacrimi fierbinţi îi curg pe obraji.
  - Mulţumesc, şopti ea, aproape inaudibil.