I will always find you

[Ian Richter]

• Ian puse mai multă putere în acel sărut decât voise de la început. Încercase să o sărute uşor şi blând, însă în momentul în care buzele lor se atinseră, toate încercările lui căzură moarte la pământ. Când Freyja îşi eliberă mâinile din strânsoarea lui, Ian îi înlănţui atent talia cu un braţ, trăgând-o mai aproape.
  Nu se opri decât atunci când fu conştient că şi el şi Freyja probabil vor rămâne fără aer în curând. Se depărtă de ea încet, menţinând o distanţă minimă, însă suficientă pentru ca ei să se poată privi în voie.
  Simţi ca şi cum pieptul lui ar începe să se smucească în toate direcţiile. Mi-a răspuns la sărut! Ian se întrebă pentru o clipă dacă Freyja o făcuse doar pentru că el sărise pe ea şi... hm... nu prea avusese de ales, sau pentru că dorise într-adevăr.
  Îşi dădu seama că fusese un bou, luând-o pe nepregătite şi aproape obligând-o să o sărute la rândul ei, aşa că abordă o expresie apologetică.
  - Eşti supărată? o întrebă el, strâmbându-se.