The vast compass of the ocean

[James R. Nolan]

• James cântări opţiunile care i se deschideau acum. Putea să iasă afară, poate nu era nimeni în luminiş, decât un cadavru învelit cu roba lui, sau putea să fugă cât poate de tare în direcţia opusă. Auzi un vâjâit, însă nu îşi dădu seama la timp în ce parte se îndreaptă şi James se trase din instinct într-o parte, simţind cum ceva ascuţit îi mătură pielea antebraţului stâng.
  Durerea unei zgârieturi făcute de o săgeată îl surprinse brusc ca fiind una atât de familiară încât aproape că se obişnuise cu ea.
  Bun, acum era clar care dintre opţiunile sale era cea potrivită. O a doua săgeată trecu drept pe lângă urechea lui stângă şi James începu să alerge, de-a lungul luminişului, înjurându-se în gând pentur că lăsase arcul cu săgeţile lui Topi în casa lui Melanie.
  Îşi îndreptă privirea spre sursa săgeţilor când ajunse la marginea unui tufiş şi respiraţia i se opri pentru o clipă când o văzu pe Melanie în mijlocul poienii, cu lacrimi curgându-i dureros pe obraji.
  'Mel!' strigă el, ieşind mult prea repede şi prea surprinzător de după copaci.