The vast compass of the ocean

[Melanie K. Gulden]

• Melanie simţea în sânge fiecare mişcare a inamicului ce înconjura luminişul, probabil încercând să găsească vreun punct slab în apărarea fetei. Ei bine, fata nu va aştepta ca asta să se întâmple. Îl urmări, propulsând săgeată după săgeată, până când Topi se opri brusc şi se aruncă în luminiş.
  Melanie îşi încordă arcul şi propulsă săgeata înspre siluetă, exact în momentul în care auzi o voce cunoscută strigând-o pe nume. Cât timp săgeata vâjâia prin aer, expresie fetei se schimbă dintr-una de hotărâre acerbă şi suferinţă, într-una surprinsă.
  James era la marginea luminişului. Niciun Topi. James nu era cadavrul. El era viu.
  Melanie înregistră încet aceste noi descoperiri. Totuşi, când îşi dădu seama ce însemna acest lucru, îşi ridică privirea. James o privea de la marginea luminişului, cu săgeata ei înfiptă în umărul drept.
  Melanie scăpă armele din mână şi fugi cu viteză spre bărbat.
  - Îmi pare rău, repetă ea în continuu, însă nu băgă deloc în seamă rana, doar îl strânse de talie într-o îmbrăţişare mult mai personală decât credea că ar fii în stare.