be your best self

[James R. Nolan]

• Adevărul era că James era încă doar pe jumătate conştient că tocmai rămăsese fără corabie. Nu ar fi fost deprimat sau cu moralul la pământ nici după ce creierul ar fi procesat acea informaţie, însă nici 'satisfăcut' nu ar fi fost cuvântul potrivit ca să îl descrie.
  O privi pe Brigitte, destul de surprins să vadă că îşi bagă nasul prin dulapuri, şi după ce termină de căutat, că hainele îi apărură în faţa ei, aşezate frumos pe patul alb de spital.
  James făcu un 'hmm' mintal şi se sprijini de perete, încrucişându-şi mâinile la piept.
  O privi pe Brigitte în timp ce se dezbrăca fără probleme, urmărindu-i cu privirea toate liniile corpului, admirându-i talia îngustă, stomacul plat şi picioarele frumos conturate, plimbându-şi ochii pe suprafaţa pielii sale albe ca laptele.
  Râse când îi auzi cuvintele.
  'Ah, nu trebuie să îţi faci griji, privirea mea te-a dezbrăcat deja de vreo trei ori înainte să o faci tu de bună voie,' spuse, încă râzând de gestul lui Brigitte. Ştia că o făcuse intenţionat, ca să o admire. Avea impresia că femeia era mult mai conştientă de propriul fizic decât lăsa să se vadă.