With no-one wearing their real face

[Julieta D. Thibault]

• Alerga si alerga, chiar daca se opri inca ar mai fi tinut-o picioarele sa alerge caci se obisnuise. In fiecare zi incepea dimineata pe la opt-noua cu alergatul prin padure, caci avea cursuri dor de la zece incolo si putea sa se trezeasca si mai devreme sau mai tarziu. Pieptul ii era suprasolicitat, respiratia grea si deja simi cum ii venea sa de-a tot afara ce mancase acum doua ore. Chiar daca intervalul de timp dintre masa si alergatul asta era mult, tot avea aceea senzatie de care era sigura ca nu avea sa scape prea curand. Isi muta privirea la fiecare sa vada daca era bine si ii facu semn lui Irine sa se aseze pe o buturuga sa-i vada rana, desfacu esarfa. Sangele se opri insa ramase inchegat, iar daca in scurt timp nu avea sa se dezinfecteze cu ceva probabil rana s-ar fi agravat. Lega la loc esarfa, spunand:
  - Cand mergi la castel sa te duci in Aripa ca sa te dezinfecteze, altfel se va infecta si nu cred ca vrei asta. Se ridica de acolo privind in jurul ei, nu era adevarat ca s-au pierdut.
  - Defapt nu ne-am pierdut, sunt in partea de sud a padurii, probabil partea cea mai indepartata de castel. Haideti, nu putem sta in loc.Murmura ea mergand in fata si pasind pe pamantul inghetat.