The vast compass of the ocean

[Melanie K. Gulden]

• Melanie îl lăsă să se retragă din îmbrăţişare, amintindu-şi că tocmai îl, hm, lovise cu o săgeată. Îl privi puţin îngrijorată cum îşi smulge brusc săgeata din umăr. Simţea cum pieptul ei se umplea încet încet de uşurare, pe măsură ce îşi dădea seama de faptul că totul se terminase. Ura zilele în care îi era pusă la încercare sănătatea mintală.
  - Cred că ar trebui să mergem acasă, făcu ea, agitându-şi mâinile inutil pe lângă umărul lui James.
  Nu îl ajută să umble sau ceva, pentru că el era rănit la umăr, nu la picior, însă se simţea foarte stupid.
  - Îmi pare rău că... aproape te-am omorât... făcu ea, stânjenită. Făcuse o prostie şi se înselaşe, iar acum James avea o săgeată înfiptă în el! Cum era asta corect?