The world owes you nothing

[Colin Hawkeye Rovson]

• " Hmp... Unde sunt rechinii?" intreba Hawkeye in soapta, urmarind micul schimb de replici.
  Ceva ii spunea ca rechinii existau deja, chiar la acea masa. Insa nu la adevarata valoare a expresiei, ci, mai degraba, intr-un mod mai stilizat, mai subtil si nici chiar acid. Eh, criteriile se modificau in functie de conditii, corect?
  Schita un zambet drept raspuns la vorbele Julietei si isi fixa atentia asupra propriilor degete lungi. Cu toate astea, nu se putea abtine sa nu asculte conversatia din jurul sau. Era un adevarat izvor de energie. Vorbe, glume, timbre diferite. Putea sa-si dea seama, cat de cat, de felul in care vedea fiecare lumea, iar asta i se parea fascinant. Era o noutate, iar lui ii placeau noutatile.
  Cu toate astea, observa si lipsa unei voci din toata ingramadirea. Putin surprins, Hawkeye isi ridica privirea si cauta rapid chipul lui Mel. Cand in sfarsit isi fixa ochii albastrui asupra ei, Soimeanul ridica o spranceana.
  " Nu ne etalam mondenitatea?" intreba incet, buzele ridicandu-se intr-un zambet stramb.