A chance to be better

[Roran S. Thorbjörn]

Lexie&Roran

Freedom is what you do with what's been done to you.

• Îşi înfundă mâinile în buzunare, simţind vag rucsacul gol de pe umeri cum îl incomodează. Serile în Irlanda puteau fii la fel de reci precum uimitoare. Apusul soarelui se reflecta în zăpada proaspăt aşternută ce scârţaia ciudat pe sub tălpile lui Roran. Lumina caldă şi portocalie se întindea ca o ciudată pătură peste ţinuturile altă dată verzi. Strălucirile ciudate ale zăpezii se reflectau în geamurile cu perdele trase ale caselor din sat.
  Roran studie cu ochi de vultur valea adâncă, unde era adăpostit micul sat peste care dăduse. Avea rulota parcată puţin mai departe, plănuind o mică cercetare înainte de culcare. Satul părea destul de aproape, însă Roran ştia că i-ar trebui câteva ore bune pentru a reuşi să-l ajungă dacă ar avea nevoie de ceva.
  Nicio problemă. îi plăcea mai mult în pustietate.
  Se întrebă cum ajunsese el din Italia înapoi în ţara natală. Ciudat era că nu avea habar. Ca de obicei, de fapt. Simţise doar că aici trebuia să fie. Avea impresia că aici trebuia să fie acum, aşa că venise încet spre Irlanda.
  Începu să se plimbe cu paşi lenţi prin zăpada moale, auzind scrâşnetul ei sub ghetele lui. Se aplecă şi recoltă puţină apă îngheţată, privind-o cum i se topea în palmă, simţind apa rece curcându-i printre degete.