The vast compass of the ocean

[James R. Nolan]

• James o urmă pe Melanie în casă şi se aşeză pe canapea, simţind durere în fiecare mişcare, însă suportând-o cu un oarecare stoicism, fără să scoată niciun sunet. Îi auzi vorbele din cealaltă cameră şi scoase un fel de zgomot care semăna cu un geamăt plin de sarcasm, apoi încercă să stea cumva cum să nu se împungă singur cu cârligul şi să reuşească să îşi şi ţină umărul drept deasupra. Era dificil şi renunţă repede, trântindu-şi mâna cu cârligul undeva afară de pe spaţiul canapelei.
  Se mişcase aproape în continuu până ce venise Melanie în cameră, lucru ce i se părea ironic după ce doar acum câteva secunde fusese sfătuit să nu o facă.
  Zâmbi când îi auzi remarca.
  'Eu? Comentarii ironice? Niciodată,' spuse, contracarându-şi propriile vorbe cu sarcasm. Se ridică în fund şi îşi dădu jos cămaşa cu o oarecare greutate, folosindu-şi cârligul pentru a o tăia în zonele în care nu reuşea să îşi ridice mâna.
  'Mulţumită, domnişoară doctor?'