A chance to be better

[Roran S. Thorbjörn]

• Roran se întoarse, surprins de o voce ce nu aparţine nici vârntului, nici ploii, nici oricărui alt fenomen al naturii. Asta dacă nu se integra şi omul pe acolo. Îşi înregistră în minte acest gând, hotărât să-l evalueze cu atenţia cuvenită când va fii singur. Ceea ce, ştia sigur că era inevitabil. Zîmbi când îşi aminti cât de bine se simţea în singurătate.
  - Hei, răspunse el, cu o mişcare prietenoasă a capului.
  Fata din faţa lui era diferită de alte fete prin înfăţişare în mod special. Avea o privire inteligentă, părul scurt, detaliu ce ieşea în evidenţă din prima, brunet, faţa puţin rotundă şi o expresie blândă, ca de copil. Avea ochii albaştri pe un ten alb, ceea ce îl duse cu gândul la ciudata poveste a Albei-ca-Zăbada. Se întrebă cum de ar reuşi să fie cineva suficient de creativ pentru a reuşi să inventeze o poveste unde un sărut putea învinge moartea.