The vast compass of the ocean

[James R. Nolan]

• James o privi pe Melanie concentrându-se pe rana lui şi se strâmbă de durere când aceasta îi puse o cantitate mare de ceva pe aceasta.
  Apoi privi cum rana i se vindecă într-o urmă roz pe pielea lui acum murdară de pământul pădurii şi de sângele ce cursese din mica rană.
  Îşi dădu capul pe spate, încercând să îşi relaxeze gâtul, în timp ce Mel tot masa acolo ceva la nesfârşit.
  Îşi puse mâna pe umărul ei şi zâmbi.
  'Cred că e destul, milady,' spuse, pe un ton ironic şi arogant.
  Lui Melanie îi plăcea. Îi plăcea de el şi să stea cu el şi să nu fie singură în casă. James ştia asta şi nu avea de gând să aştepte până ce i se va spune. Poate se înşela, dar...mneah, nu se înşela.
  Rămase întins pe canapeaua destul de îngustă pentru tot corpul lui, apoi îşi dădu jos cârligul, punându-l pe masă.
  Îi făcu lui Mel loc pe canapea, zâmbind.
  'Ştii că mâine seară va trebui să plec, nu?' întrebă el, cu mai multă seriozitate decât îi era caracteristic.