The vast compass of the ocean

[Melanie K. Gulden]

• Melanie îşi retrase mâna, mormăind ceva de genul Ai grijă, că am şi alifii care te pot durea..., apoi puse capacul la fiecare dintre poţiuni şi le duse înapoi în camera ei.
  Se întoarse înapoi în camera de zi alene. Se aşeză într-un mod ciudat, dar comod pe picioarele lui James (care se întinsese pe toată canapeaua). Îi ascultă întrebarea cu un oftat.
  - Asta a fost înţelegerea, făcu ea scurt.
  Nu avea de gând să recunoască, însă prezenţa lui James o făcea să se simtă mai bine. Se simţea confortabil şi în singurătate, însă... era totuşi mai bine cu el aici.
  Îşi privi degetele de mâini, jucându-se cu micul inel fără nicio semnificaţie pe care îl cumpărase o dată de pe Aleea Diagon. Nu înţelese niciodată exact ce face, însă îi plăcea modul în care strălucea de fiecare dată când dădea de întuneric.
  Îşi întoarse privirea spre James, privindu-l cu ochii îngustaţi.