Born to guide. Born to betray.

[Ema Snow]

• Ema se apleca repede, luand in mana curelusa de piele. Ala era singurul obiect care striga 'Hawkeye', indiferent de momentul zilei.
  Coridorul pe care inaintau o facea sa inghita in scarba. Din ce in ce mai intunecat, din ce in ce mai decorat cu pete de sange si bucati lipsa de tencuiala, napadit de igrasie.
  Inaintara spre o singura incapere, la fel de intunecata. Cu un tavan inalt, cu o fereastra situata la fel de sus ca majoritatea, luminata doar de un simplu bec. Insa nu asta o surprinse pe Ema, ci lipsa de mobila. Nu era decat o masa, plina ochi cu tot felul de obiecte contorsionate din fier. Scopul la care probabil foloseau o lasa pe Soimeanca rece, dar in acelasi timp furioasa, clocotind. Pe langa aceasta masa, mai era una, decorata doar cu patru legaturi negre. Ce era pe masa aceea o facu pe Ema sa inghete locului, pupilele dilatandu-i-se. Se asteptase ca ceva rau sa se intample. Se asteptase ca netrebnicul de Kane sa nu minta. Dar sa-l vada... Cu pieptul plin de sange, umarul stang intr-un unghi ciudat, obrazul intunecat si parul naclait intr-o parte cu lichidul vietii, imbiband tampla... Cu urechile alea clapauge, cu ochii de safir ascunsi in spatele pleoapelor, mult mai palid decat de obicei... Aratand ca un mort... Ema nu crezuse vreodata ca o sa vada asemenea dezastru. Hawkeye era, pana la urma, doar un copil.
  Socul disparu, iar intregul corp se puse in miscare. Din cativa pasi, Soimeanca era langa el. Isi intinse disperata mana pentru a-i lua pulsul, insa ceva o prinse de umar si o trase inapoi, trantind-o pe podea. Marai, dar sunetul ii ingheta in gat atunci cand matahala de om a lui Kane il lua pe Colin de pe masa si il depuse, destul de brutal, pe podeaua murdara. O durea faptul ca pustiul nici macar nu tresarise.