Born to guide. Born to betray.

[Ema Snow]

• Era destul de sigura ca zgomotul pe care il produsese avea sa atraga atentia cuiva. Faptul ca se aflau acum pe podeaua Ordinului o linistea. O linistea atat de mult incat trezi valul de teama ce o cuprinsese. Teama ce se mari cu fiecare secunda ce trecea. Teama ca Hawkeye, idiotul si mult optimistul de Hawkeye, avea sa porneasca pe un drum pe care ea nu l-ar putea opri. Lacrimile incepura sa curga siroaie pe obrazii ei prafuiti. Se prinse de tanarul din bratele ei cu cat mai multa forta, incercand cumva sa-l ascunda de pericole. Sa-l stie in siguranta. Sa-l stie ocrotit.
  Curand, plansul tacut se ridica in adevarate suspine si hohote. Ema astepta. Ce anume, nici ea nu stia. Poate ajutor. Poate ceilalti membri ai Ordinului aveau sa vina. Doar il rugase pe Spencer sa-i trimita intariri. Avusese ea de la inceput sentimentul ca totul o sa se termine prost. Poate doar astepta ca ultimul licar de viata sa se stinga... Nu mai stia.
  Curand, podeaua vibra sub ea, iar pasi grabiti se facura auziti pe treptele de lemn. Ema incerca sa se pastreze cat de cat intacta atunci cand auzi atat de multe strigate inabusite de uimire. Cineva ii sopti numele, altcineva urla niste ordine si pomeni de Hawkeye. Cineva isi puse mainile pe umerii ei si o forta cumva sa se ridice, in timp ce nenumarate maini se ocupau de baiatul inconstient, incercand sa-i desparta. Dar Ema era incapatanata.