I will always find you

[Ian Richter]

• Ian zâmbi, bucurându-se să o vadă pe Freyja râzând, în ciuda situaţiei. O luă după ea prin pădure, lăsând-o să conducă, reglându-şi ritmul de alergare după al ei. Deja începeau să se audă răgetele dragonilor şi printre copaci pâlpâiau umbre ciudate aruncate de focul pe care îl scoteau nervoşi pe nări.
  Ian se întrebă dacă vor fii cu adevărat în siguranţă acolo, apoi îşi dădu seama că probabil dragonii îşi vor proteja semenii orice ar fii. Deci Freyja era în siguranţă. Mai rămânea el...
  Ajunseră la capătul pădurii, în luminişul uriaş unde aveau lăcaşul atâţia dragoni. I se părea destul de inteligent locul pe care îl găsiseră românii pentru a adăposti dragonii: o vale fără copaci, însă puţin adâncă, mascându-i cu desăvârşire.