I've lost

[Ema Snow]

I've lost
All I know is that the end's beginning

-Ema&Hawkeye-

• Probabil ar fi fost in regula sa se abtina la a reactiona din impuls. Ema nu facea prea des asta. Doar in situatiile exceptionale in care pur si simplu era cu nervii la pamant. Iar aceea fusese cu siguranta o situatie in care statuse prost la capitolul intelegere. In momentul ala se gandea doar la faptul ca, daca Spencer Athinkson nu ar fi dat ca un fraier detalii altora, atunci nimic din toate astea nu s-ar fi intamplat. Probabil ca ar fi fost acum la Hogwarts, citind o carte buna sau stand si jucand sah. Sau poate facand orice altceva, cat se poate de normal. Si nu ar petrece timpul gandindu-se la tot ce era mai rau posibil.
  Ema isi deschise ochii, uitandu-se la tavanul alb al coridorului. Spitalul fusese intotdeauna un loc curat si plin de contradictii. Oferea speranta, dar in acelasi timp era un loc al depresiei si al pierderii. Soimeanca inerca sa se compuna, sa castige controlul. Probabil ca avea nevoie de o gura sanatoasa de aer, dar niciodata nu avusese curajul de a merge mai departe de coridorul spitalului, lipita cu spatele de perete, chiar langa usa ce ducea spre salon. Nu indraznise, deoarece ii era teama ca, daca va pleca, se va intampla ceva cu Hawk. Acum isi ocupa mintea, incercand sa se gandeasca ce le va spune domnului si doamnei Rovson in cazul in care lucrurile se agravau. Si Freddie... Nu-si dorea ca prima intalnire pe care o avea cu fratele lui Hawkeye sa fie incadrata de astfel de imprejurari.