I will always find you

[Freyja Maegan Guðríðr]

• Freyja fu bucuroasa sa se apropie de locul pe care il vizitase de milioane de ori in trecut, si sa simta din nou mirosul acela vag de solzi si foc. Fata ei palida se lumina intr-un zambet larg, si il stranse pe Ian de mana, asa cum se intamplase cand acesta o ajutase sa mearga.
  Acum era randul ei sa-l calauzeasca, insa mai intai trebuiau sa treaca de Yakkan, dragonul-sef, sau asa ceva. El era cel care ii lasa pe oameni sa intre in cuib, impunandu-le celorlalti sa-i nu-i raneasca. Yakkan era un dragon inteligent, si putea deosebi prietenul de dusman de la kilometri departare. Yakkan o placea pe Freyja, ca de altfel orice alt dragon.
  Ajunsa aproape de uriasul sau prieten, un bot scurt Suedez, Yakkan o privi bland pe Freyja, insa cu teama pe Ian. Atintindu-l drept in ochii galbeni si luminosi, Freyja ii dadu sa inteleaga ca cel cu care venise nu avea sa le faca rau. Era prietenul ei si va avea ea grija sa se poarte cum trebuie.
  Yakkan isi desfacu aripile, trimitand un strigat ascutit, iar ceilalti dragoni il privira fara uimire.
  Freyja se intoarse spre Ian si il trase dupa ea, dandu-si seama ca nu-i daduse drumul la mana.
  "Nu-ti vor face rau. Stiu ca esti cu mine. Nu trebuie sa te holbezi la ei, nu le place asta. Si sa nu le atingi aripile, insa poti sa-i mangai pe bot. Bine, asta in caz ca vrei."
  Era simplu sa te porti cu ei, insa se parea ca nu toti oamenii stiau asta.
  Freyja se intoarse spre Yakkan, atintindu-l din nou cu privirea. De data asta mesajul fu clar: Freyja era in pericol, cautata de niste lupi ciudati.
  Yakkan isi dori pentru o clipa sa poate ucide acei lupi, insa vrajitori proiectasera un scut invizibil in jurul cuibului, si nici un dragon nu putea iesi.
  "Haide", rosti Freyja, ducandu-l pe Ian intr-un loc calm, in care nu mai erau dragoni adulti, ci doar pui.