The vast compass of the ocean

[James R. Nolan]

• James îşi frecă faţa cu mâinile ascunzându-şi ochii somnoroşi de lumina din încăpere şi zâmbind când Melanie intră în cameră.
  Îşi lăsă mâinile pe lângă el după ce îşi ciufuli părul şi se ridică în fund.
  'Mai bien ca niciodată,' îi răspunse el. Simţea urmele săgeţii ce îi străpunse umărul, însă era în regulă. Mult mai bine ca ieri. Se simţea acum suficient de odinit să plece, deşi ştia că mai poate sta până seara. Şi nu voia să plece cât mai curând, aşa că se hotărî să profite de ospitalitatea lui Melanie încă câteva ore.
  Se ridică de pe pat cu un oftat şi se întinse, ridicându-şi mâinile într-o poziţie ciudată, apoi zâmbi şi îşi căută o cămaşă prin micuţul bagaj pe care îl cărase până acolo.
  Se îmbrăcă dintr-o mişcare, apoi se întoarse spre Melanie.
  'Micul dejun?'