Hiding in plain sight
Not always the best option
-privat-
- Unora le placea sa se agite prin jur si sa se dea drept cei mai mari si mai importanti oamenii ce au pasit vreodata pe pamant. Altora le placea sa stea intr-o parte si sa-si manifeste cat mai pesimist posibil dezaprobarea si dezgustul fata de cei din prima categorie. Si mai existau cei care erau total paraleli, carora le placea sa stea undeva la mijloc si sa urmareasca cu indiferenta schimbul de energii dintre cele doua categorii. Ca la un meci de ping-pong. Asa ca Ema refuza cu vehementa sa se mai incadreze ca spectator in astfel de situatii. Atunci cand mica scena de pe coridor deveni prea greu de indurat, Soimeanca se retrase delicat. Sa stai sa urmaresti cum doi baieti se cearta si cum altii vin cu argumente pro sau contra unuia devine la un moment dat plictisitor. Ceva banal si obisnuit. Si oricum, nu era nevoie sa stea pana la finalul disputei ca sa-si dea seama cum se va termina. Probabil ca cei doi se vor enerva, isi vor spune cuvinte dure si isi vor intoarce spatele, vazandu-si de drum. Iar in mai putin de o saptamana totul revenea la normal. Ta-daa!
Ema privi peste umar, verificand coridorul acum gol. Zambi usor si apasa clanta rece, pasind grabita inauntrul incaperii. Era la fel de prafuita si intunecata ca intotdeauna, aratand mai degraba ca un depozit decat ca o fosta sala de clasa. Privirea ei ramase fixata pe bucata de material, lunga si gri, sub care stia ca se ascunde Oglinda lui Erised. In atatia ani la Hogwarts, incepuse sa-si dea seama cum aratau lucrurile interzise.