unintended

[Alain Desmarais]

[undefined=undefined]"Mhm" [/undefined]mormai in semn de aprobare in timp ce se amuza copios vazand ca tanara pare sa devina destul de repede, din exasperata, speriata.

[undefined=undefined]"Si cand te gandesti ca stateai linistita la doar cativa metri de un Bong, care putea, oricand sa se transforme in ceea ce te sperie pe tine cel mai tare si sa iti transforme sederea in aceasta incapere intr-una de cosmar. Si ziceai ca te simti bine aici?"[/undefined] Chicoti. Ii placea cat de neajutorati si cat de total neatenti la lumea care ii inconjura erau vrajitorii din ziua de azi. Putea sa ia ca un exemplu perfect chiar scoala asta, atat de aproape de o padure din care aproape toate creaturile care locuiau acolo ar purea sa ii ucida in cele mai sangeroase moduri si nici unul nu parea sa se teama de asta. Ba mai mult, aflase ca, cu toate ca accesul le era interzis, elevii obisnuiau sa se plimbe nestingheriti prin padure.

Si acum era curios daca Miss Stryder, profesoara de ceva, din cate retinuse, putea face fata unui Bong.

[undefined=undefined]"Deci, ce sa fie? Harpie? Gandaci de bucatarie?"[/undefined] o privi zambind, miscand putin capacul aflat inca sub vraja sa, dar fara sa-l ridice. [undefined=undefined]"Cei pe care ii iubesti, morti?"[/undefined]