I will always find you

[Ian Richter]

• Ian observă schimbul tacit de gânduri dintre Freyja şi unul dintre dragoni, ceea ce nu doar că îl miră peste măsură, ci îi şi trezi curiozitatea. Cum funcţiona lucrul acesta ? Freyja vorbea limba dragonilor ? Puteau să intre unul în mintea celuilalt ? Vorbeau prin sunete sau prin imagini ?
  Ian se mulţumi să tacă şi să aştepte, salvându-şi întrebările pentru mai târziu. Trebuia să recunoască faptul că era înconjurat de dragoni ce ar putea în fiecare secundă să îl elimine din greşeală printr-un vânt tras în direcţia greşită îl neliniştea într-o anumită măsură.
  Ian o ascultă pe Freyja cât timp aceasta îl punea la curent cu discuţia lor. Sau ceva de genul. Încă era puţin ciudat să se plimbe printre dragoni atât de aproape de ei fără să i se întâmple nimic, însă dacă Viperina spunea că era în siguranţă, atunci el avea încredere.
  Ascultă instrucţiunile cu privire la ceea ce nu aveau voie să facă. Acum că Freyja îi spusese să nu se holbeze la ei, exact asta vroia să facă cel mai mult şi îl gâdila palma să le atingă aribile străbătute de vinişoare ce păreau la prima vedere fragile.
  O urmă până în locul în care dragonii se miciseră considerabil, ajungând mai de grabă de talia unei capre, decât a unei balene ucigaşe.
  - Ştii, chestia asta, nu e chiar perfectă pentru sănătatea mea mintală, râse Ian, ferindu-se de o pală de fum trimisă în mod curios spre el de către un pui mai năzdrăvan.