Witch, please

[Colin Hawkeye Rovson]

• Nota compusa era aceeasi ca mai devreme, doar ca mult mai timida, mai moale, mai delicata. Ca si Arlin de altfel. Pufni usor cand o auzi.
  " Si caruia i-a luat o gramada sa invete" continua Hawk. " Doar pentru ca nu isi poate coordona degetele ca orice om normal"
  O clipa, lasa linistea sa se astearna. Apoi rasul sau, la inceput in surdina, isi facu auzita prezenta. Nu era nebun si nu era bolnav. Doar ca realiza acum faptul ca dusese dorul unor astfel de momente. Arlin era cea ii daduse sansa sa-si manifeste pasiunea pentru muzica. Nu doar in privat. Nu doar pentru a-i lui. Chiar daca ii placea sa faca 'schimb' ocazional cu Freddie, aratandu-si unul altuia compozitiile, nu insemna ca avea parte de intregul sens al actiunii. Asa insa, lucrurile erau diferite, dar cumva la fel.
  Ca si cand unul ar fi fost sarac, iar celalalt bogat. Unul ce nu se descurca cu 'sabia' muzicala, in timp ce celalat era cel mai bun spadasin din toate timpurile. Unul nascut cu magie, celalalt nascut din magie. Si totusi la fel. Amandoi dand dovada de mila si de faptul ca le pasa. Amandoi pentru dreptate. Amandoi punand inima in ceea ce faceau. Amandoi cautand sa faca bine. Amandoi prieteni loiali pentru celalalt. Doua fete ale aceleiasi monede. Complet diferiti si totusi, complet la fel. Hawkeye zambi firav, cu mintea prinsa in ganduri si idei.