I've lost

[Colin Hawkeye Rovson]

• Isi amintea de dragonul de lumina. Mare, furios, stralucitor, letal, dar gratios si cat se poate de rece. Asta fusese salvarea lui. O vraja menita sa distruga si sa apere, mult mai simpla in esenta decat un patronus. Simtise in prezenta acelui dragon prezenta fetei cu care se obisnuise sa-si petreaca timpul. Nu era caldura specifica a unei dupa-amieze cu Arlin si nici curiozitatea fara margini a unei dimineti cu Freyja. Nu era ceata ce-i invalmasea mintea cand era cu Fantine si nici amuzamentul ce il cuprindea in minutele de vorba cu Lexie. Era o prezenta calma, calculata, dar cat se poate de periculoasa. Atinsa de esente artistice, insa strategica si cu un soi de intelepciune. Calda si distanta in acelasi timp. Implicata fara sa se vada. Si o recunoscu imediat, desigur. Cine putea sa fie in afara de Ema Grace Snow?
  Isi amintea cearta lor din Sala Armurilor si calea ce urmase apoi. Isi aminti peretii plini de igrasie si durerea interminabila. Isi aminti tavanul inalt si chipul Emei, aplecata cu ingrijorare deasupra lui. Isi aminti dosarele. Isi aminti lacrimile.
  Hawkeye incerca sa-si extinda simturile, descoperind ca in jurul lui era prea multa liniste. Era inca adormit, dar dorea sa afle. Sa stie.