I've lost

[Ema Snow]

• Ofta iar si isi lasa capul pe spate, lovindu-se usor de perete. Privi iar tavanul luminat de neoane. 'Bine, Ema, ai trecut tu prin lucruri mai grele'. Nu-i venea sa creada ca plansese atunci cand Dawn se alesese cu o frumusete de taietura pe coapsa. Isi amintea cum de statuse atunci pe podelele curate ale spitalului si isi plansese ochii din cap. Isi aminti cum nu era absolut nimic grav, si totusi fusese atat de ingrijorata. Iar acum... Acum Hawkeye chiar o patise, iar Ema se simtea slabita. Obosita. Epuizata pana la os. Daca pustiul ar muri...
  Isi inchise ochii si tremura scurt. Nu, nu avea sa se gandeasca. Se forta sa-si ridice barbia cu mandrie si sa-si indrepte spatele. Nu o sa se lase invinsa de un umar dislocat, niste coaste rupte, prea multe taieturi pentru gustul ei, o buza sparta si sange peste tot. Ema isi privi mainile si, in ciuda faptului ca erau cat se poate de curate, le simti pline de sange. Sangele lui Hawkeye. Manjita. Manjita ca un animal de sacrificiu. Isi scutura cu inversunare capul.
  Luand o gura mare de aer, Ema deschise iar usa ce ducea spre salon, privind precauta in jur. Era o camera luminoasa si alba, dotata cu putina aparatura. Un singur monitor care bipaia intr-un ritm alene, dar sanatos. Un singur pat, langa doua noptiere si un dulap, langa o masa si un scaun. Si un singur pacient, cu fata palida contrastand cu parul ciufulit si negru, ceva mai tras la fata decat de obicei. Ema se aseza in scaunul de langa pat, uitandu-se cu atentie la inconstientul Hawk.