In your hour of need

[Klaus Lovel]

• Isi stranse degetele in pumn ca si cum le-ar antrena pentru urmatorii pasi. Probabil ca ar fi trebuit sa se simta slabit dupa bataia care o luase, insa se simtea mai bine ca niciodata. Si era sigur ca asta era datorita lui Dawn, care mereu ii dadea o stare de bine si o stare pozitiva cand era prin jur. Isi musca buza inferioara mijindu-si ochii ca sa vada daca putea vedea ceva suspect. Isi indrepta privirea catre Dawn cand incepu sa vorbeasca si aproba din cap, spunand:
  -Touple..ce?! Scuze, cuvinte prea complicate. Murmura el amuzat de faza asta si in acelasi timp dandu-se cativa pasi in spate ridicand bratele in semn de pace catre dragonul care il privea suspect.
  -Nu-ti fac nimic, amice. Dawn..nu prea cred ca sunt placut de dragoni,pufni in ras repede cand dragonul ridica capul in semn de superioritate si isi intoarse spatele spre el. O urma pe tanara indeaproape si nu stia de ce insa presimtise ca, cusca avea sa fie goala. Isi puse mainile pe umeri ei si apoi o imbratisa, spunand:
  -O sa-l gasim, stai linistita. Nu au putut ajunge prea departe,insa in momentul urmatorul dragonul care il chemase Dawn mai devreme se baga intre ei, iar Klaus il privi cu ambele sprancene ridicate.
  -Hei, eu am vazut-o primul....haide, trebuie sa-l gasim. Murmura el prinzand-o de mana si iesind din Sanctuar.