Death, do not be proud

[Colin Hawkeye Rovson]

• Hawkeye ofta si isi prinse fruntea in palma, masandu-si tampla stanga cu degetul mare. Era obosit. Dar putea sa reziste. Se forta sa reziste.
  Dupa cateva secunde, isi ridica incet capul si se intoarse sa o priveasca pe Cassandra. Zambi firav, lipsit de vlaga. Se simtea ca un batran. Un om ce traise zeci de ani. Si totusi, in acelasi timp, se simtea lipsit de experienta, prea golit de orice forma de cunoastere. Poate ca asa se explica cum de era mereu atat de curios, ca un burete gata sa absoarba informatii noi.
  Jason? Cine era Jason? Probabil ca un prieten de-al Soimencei. De fapt, mai mult ca sigur. Dar chiar si asa, era de acord cu tipu', chiar daca nu il cunostea. Poate intr-o zi. Desi, dupa cum vorbea Cassie, ii dadea de banuit ca e cineva destul de apropiat de lumea castelului. Ok...
  " Asa sa faci! Daca vrei, pot sa ma ocup de deschiderea spectacolului" glumi el. " Sau sa rezolv problema instrumentalului. Eu la chitara si bodhran, Ema la pian si Arlin la vioara. Ta-daa!"
  Acum mai trebuia doar sa gaseasca pe cineva sa 'rupa' bilete la intrare. Ce prostie! Pana la urma, era un show in stil Soimaresc.