With no-one wearing their real face

[Colin Hawkeye Rovson]

• Sa o manance creaturile de vie? Pff! Sigur ca nu credea asta! Dar nici nu credea ca avea sa se intample ceva bun. Poate se datora faptului ca era prea protector, dar, indiferent de motiv, Hawkeye nu avea sa renunte acum la asta. Nu comenta. Nu spuse nici cel mai scurt cuvant, chiar daca isi concentra atentia asupra vorbelor celor doua. Nu ii convenea cum aratau lucrurile. Pur si simplu.
  Se simtea urmarit, dar de fiecare data cand isi intorcea privirea, cercetand in jur, nu vedea nimic nelalocul sau. Se intreba daca nu cumva devenea putin paranoic. Nu ca l-ar surprinde. Ceva trosni undeva in stanga, un sunet suficient de incet, incat Hawk se intreba daca nu cumva i se paruse. Capul lui se indreptase automat spre sunet -slava reflexului cefalogir!- iar privirea cerceta de zor. Nimic. Nu... Nu putea sa nu fie nimic! Trebuia sa existe ceva pe acolo! Se intoarse spre fete.
  " Nu va miscati" murmura si isi ridica bagheta, incercuindu-le incet, murmurand cuvinte moi.
  Multumit de vraja de protectie obtinuta -chiar daca nu era mare lucru-, Hawkeye se dadu un pas in spate, concentrandu-se iar asupra locului de unde i se paruse ca auzise pocnetul. Isi ridica usor mana spre fete si le facu semn sa ramana locului, in timp ce el pasi precaut inainte. Silueta lui se pierdea incet printre copaci. Pana cand disparu brusc.
  Soimeanul simti cum ii fuge pamantul de sub picioare. Aluneca in gol, inconjurat brusc de intuneric. Se izbi de o suprafata tare si injura in surdina. Singurul licar de lumina ce isi facu simtita prezenta disparu odata cu inchiderea trapei de pamant.
  Tot ce ramase in urma pe 'podeaua' padurii era bagheta matasoasa a Soimeanului.
  

OOC: Va rog, nu grabiti actiunea