unintended

[Alain Desmarais]

"Da, da, si ai sa ma tarasti la directiune si au sa ma puna sa stau ca colt cu o palarie tuguiata pe care scrie fraier." Ofta si o privi peste umar. "Atunci gasiti pe cineva care sa va scape de Bong, inainte sa ii dea drumul cineva pe coridoare" ii zambi rautacios, ca si cum chiar ar fi fost capabi sa ii dea chiar el drumul in timpul mesei de pranz.

Lasa cupa la locul ei, pana la urma putea fi rofeu pentru tricotat, din cate il privea pe el, si se indrepta spre unde statea Lexie sprijinita de perete. Se sprijini langa ea si isi incrucisa bratele la piept.

"Ahm...Miss Stryder, -- nu v-am retinut numele mic, asa ca am sa continui sa va zic Miss Stryder-- Miss Stryder, in viata ta exista vreun pic pasiune, vreun pic de aventura, sau traiesti de pe o zi pe alta, din inertie?" o privi condescendent si aproape ca o mangaie pe cap, dar isi dadu seama ca nu ii pasa chiar intr-atat de mult. Ii parea totusi rau ca o tanara draguta, precum cea de fata, sa fie atat de insufletita precum o baba acra de 100 de ani, care a trait toata viata inconjurata de pisici. 'Frigide' gandi, 'frigide peste tot...'