The vast compass of the ocean

[James R. Nolan]

• James zâmbi, simţind aerul rece de iarnă târzie în faţă. Pădurea era exact la fel ca în ziua precedentă, însă nici nu se aştepta să fie ceva schimbat. Privi în jur, însă se lăsă complet pe mâna lui Melanie, fără să încerce să reţină drumul. Probabil ar fi avut nevoie de el dacă ar fi dat de necazuri, însă deocamdată se simţea prea confortabil psihic ca să se îngrijoreze de orice.
  Se frecă uşor de un copac, ascultându-i indicaţiile pline de tâlc ale lui Mel, însă nu prea prinse nimic din ce zise. Ştia cum trebuia să se poarte cu centaurii, şi mai ştia şi faptul că nu era politicos să te gândeşti la altceva în timp ce un om vorbeşte cu tine, însă nu se putea abţine.
  Îşi continuară drumul prin pădurea deasă până ce zgomot de copite se auzeau din faţă.