if you fall i'll be there

[Aylee L. Lovel]

• Incepu din nou sa se uite in jur, nepasatoare. Sau cel putin asta era impresia pe care vroia sa o lase. Tanarul o fascina si o lasa rece in acelasi timp. Era o senzatie interesanta pe care nu putea sa o descrie. Ii lua cateva secunde ca sa observe ca baiatul, al carui nume inca nu il stia, o luase inainte inspre cladirea misterioasa. Il prinse din urma din cativa pasi mari, facuti in graba. Ar fi vrut sa il opreasca chiar acolo, sa ii spuna ceea ce simte, chiar daa nu era sigura ca ar fi putut transpune in cuvinte sentimentul ce o incerca. Si cand va fi terminat de zis, sa Dispara, sa se duca undeva unde avea sa fie singura, scapata de o povara in plus, de care oricum nu avea nevoie. Existenta ei era destul de incalcita si fara sa fi avut probleme de ordin sentimental. Asta daca era atrasa de baiat. I-ar fi placut sa poata spune cu exactitate.
  Insa nici una din dorintele ei nu se puteau indeplini in acel moment, asa ca se multumi sa mearga tacuta in spatele lui. Gandurile ii zburau in continuare unele dupa altele, incercand sa o convinga sa le asculte macar pe unele. In cele din urma se opri si astepta sa faca la fel si persoana din fata sa. Cand aceasta se intoarse, Aylee il privi in ochi, poate pentru prima oara in ziua aceea.
  -Mi-ar placea sa imi spui numele tau, te rog. O spuse simplu si fara inflexiuni in voce. O spusese asa cum ar fi trebuit sa o spuna. Era ca un mic robotel care era programat sa faca ceva. De data aceasta era gata sa primeasca un raspuns sau sa nu continuie.