unintended

[Lexie Stryder]

• Lexie îşi încrucişă braţele la piept, ridicând din sprâncene. Hmm. Alain revenea la normala lui ironie usturătoare. Defapt, nu renunţase până acum la ea, însă viperina nu o simţise atât de tare ca şi acum.
  Subiectul pe care îl atinse era destul de sensibil pentru psihicul său. Mereu avusese impresia că era o persoană plictisitoare, şi niciodată nu îşi dăduse seama de ce oamenii stăteau în jurul ei. Era ciudat când se gândea la asta, însă, chiar dacă nu ar fi recunoscut-o prea uşor, o deranjau cuvintele lui Alain destul de tare.
  'Ştii, dacă aş trăi de pe o zi pe alta din inerţie, nu aş mai fi chiar aici,' spuse, ridicând din sprâncene simplu. 'Şi cred că ştiu de ce nu mi-ai reţinut numele. Nu pentru că ar fi lipsit de importanţă, ci pentru că ştiai de data trecută în care ne-am întâlnit că nu îmi place ca oamenii să mi se adreseze cu formalităţi. Instinctiv, mintea ta bolnavă a început să atace nervul, şi astfel, ai rămas cu Miss Stryder imprimat în memorie. E Lexie.'