New life. Different rules.

[Jason A. Richter]

• Numara in minte secundele. Una... Doua... Trei... Patru... I se intampla adesea sa aiba momente de 'gol', momente in care pur si simplu privea fix si nu se gandea la nimic. Se bucura de faptul ca lucrurile nu se dovedisera mai rele. Otrava era intotdeauna romantica, iar acum chiar nu ducea lipsa de asta. Fiecare tandrete avea o limita.
  In restul timpului, Jason se gandea la Callie. I se starnea o ingrijorare infioratoare in minte, total ilogica daca era sa fie cinstit. Calliope era o luptatoare, mai mult sau mai putin propriu spus. Insa informatia era adevarata, indiferent de masura. Era convins ca tanara avea sa fie bine si sa aiba grija de ea, dar asta nu-l facea imun la imaginile teribile ce i se formau in minte. Poate ca era doar putin nebun. Ceea ce nu ar fi atat de rau, in alte conditii. Pana la urma, fiecare om era nebun in felul lui, iar o realitate comuna nu exista.
  Tresari cand auzi pasi, dar se linista sa vada ca era Soimeanca. Jason incerca sa nu se miste, concentrandu-si in schimb atentia pe altele. De exemplu, felul in care ii incadra parul blond fata Calliopei atunci cand se apleca sa lucreze la rana. Cand totul se ispravi, Soimeanul se pregati sa se ridice. Statu pe propriile-i picioare, desi il favoriza vizibil pe cel nevatamat.
  " O sa fie bine. Multumesc"
  Isi arunca mana in jurul ei, strangand-o aproape de pieptul sau.
  " Hai sa gasim o cale de scapare"