we're a family

[Aylee L. Lovel]

• Zambi, putin fortat, in timp ce se uita la joaca celor doi frati. Ei, care crescusera impreuna si se stiau de multi ani se trezisera in fata cu o intrusa. Desi avea antecedente cu Klaus, nu se mai simtea de mult atat de in largul sau de fata cu el ca inainte. Mai ales nu in noua situatie. Insa nu terbuia sa fie nepoliticoasa. Nu trebuia sa fie nepoliticoasa. Isi repeta asta in gand de cateva ori, dupa care isi trase un scaun putin mai departe de masa, in coltul opus fata de unde statea Klaus. Trebuia sa se obisnuiasca din nou cu prezenta lui. Isi aminti apoi ca Agnes nu ii gresise cu nimic, nu avea de ce sa se comporte urat fata de ea. Trebuia sa incerce sa se imprieteneasca, desi ea nu considera ca ar fi avut vreun prieten apropriat. "Dar acum suntem surori, nu prietene", isi zise.
  Se ridica de pe scaun si puse pe masa cele doua paini care sarisera din prajitor. Nestiind cum sa continuie, se aseza la loc pe scaunul sau.
  -Nu, multumesc, am mancat deja de dimineata. Si nu vreau sa imi stric pofta pentru pranz. Gateste cineva? intreba nehotarata. De obicei statea la castel in marea majoritate a timpului, nu prea stia ordinea lucrurilor. Stia doar ca in acea zi, slujnicele erau plecate.