-- give me scars, give me pain

[Isolde du Maurier]

• Isolde fu constienta ca cineva era in spatele sau, insa nu reactiona. Oricum stia ca avea sa fie prinsa. Insa, intr-un fel, asta era ceea ce isi si dorea. I-ar fi placut sa vada aceasta scoala la pamant, in flacari, in ruine. Pentru ca scoala asta ii distrusese viata. Scoala asta fabricase demoni, care ii rapisera tatal. Iar acum Isolde nu se putea razbuna pentru moartea lui fara sa ucida oameni. Poate oameni nevinovati. Insa in principal, demoni. Asa cum era fratele lui Victor, Raphael. Un demon cu chip de inger, care lasa in urma numai distrugere.
  Inainta pe pajistea intunecata, luna, aflata la primul patrar, trimitand raze slabe, si se intoarse brusc, privind persoana care se afla in spatele sau. Putea distinge o forma neclara, insa formele erau feminine, iar parul blond stralucea, la fel ca si chipul palid.
  Isolde nu spuse nici un cuvant, si isi inclesta degetele pe bagheta, fiind pregatita pentru orice s-ar fi intamplat.