I never look back

[James R. Nolan]

• James scoase scoase tabloul de pe micuţul său cui ridicând din sprâncene apreciativ la pictura care îi era înfăţişată, apoi îl întoarse pe spate, privind mulţumit bileţelul găbui.
  Îl smulse de pe lemnul din spate a tabloului, apoi îl agăţă înapoi de perete, încercând să nu lase prea multe urme.
  Se sprijini de perete, apoi stătu să se gândească. Să citească bileţelul? Să nu citească bileţelul? Să citească bileţelul? Să nu citească...bine, gata.
  Curiozitatea câştigă, aşa că James, care pe cât posibil nu îşi înfrâna nici un fel de sentiment sau impuls, despături micuţa bucată de pergament.
  Nu am scăpat încă. Să vii să mă vizitezi. F.
  Ridică din sprâncene. Oh. Nu prea explicit. Se opri. Se auzeau zgomote de jos. James se ascunde în spatele unei uşi a dulapului din încăpete şi aşteptă. Probabil venea chiar cea sau cel căruia îi era destinat mesajul.
  Uşa se deschise şi o blondă superbă intră, cu o expresie serioasă şi determinată. James o privi mergând direct spre tablou, apoi expresia şocată de pe chipul ei când nu văzu nimic acolo.
  'Cauţi asta?' întrebă, ieşind din patetica lui ascunzătoare.