Not going to fight this

[Aylee L. Lovel]

• Isi dadu voie pentru o secunda, cat baiatul isi cantarea raspunsul, sa se ridice de pe locul ei si sa incerce sa inghesuie toate dulcuirile in geanta ei de mana, chiar daca stia ca asta nu va reusi. Asa ca se dadu batuta, punand acolo doar lucrurile care ii placeau cu adevarat, incercand sa nu calculeze caloriile la fiecare produs pe care il baga la pastrare. Si incerca in acelasi timp sa se miste cat mai putin, pentru a nu produce zgomot. Era o munca complicata, insa numai buna pentru a uita, chiar si pentru cateva secunde, de toate problemele.
  -Nu, nu cred. Pana la urma, imi place sa lupt pentru cauze pierdute. Dar trebuie sa recunosti ca e folositoare o astfel de discutie. Nu ma refer la tema, ci la atitudine.
  Se intoarse cu fata la el, aruncand ultima punguta in geanta. Cu un zambet larg, atotstiutor si ingamfat in acelasi timp, se aseza la locul sau de langa intrarea in compartiment. Nu stia ce, dar ceva era ciudat la baiatul asta. Curiozitatea lui nemarginita si spiritul analitic o blocau, cumva. Era obisnuita cu oameni care traiesc in lumea lor proprie si personala, toti cu propriile vise si explozii. Si aparea tipul asta, luand totul ca pe o masinarie in care s-a defectat un element. Vedeai care, il inlocuiai si aveai o masinarie ca si noua... Doar ca uneori, era posibil sa fie totul defect. Acestea erau lucrurile care ajungeau la groapa de gunoi. Ii explica si lui asta, exact asa cum o gandise. Trebuia ca el sa inteleaga.
  -Si odata ce ajungi acolo, nu mai e cale de intoarcere, adauga ea. Iar eu nu doar ca am ajuns acolo, eu m-am nascut langa zidurile gropii, in afara. Primul meu pas a fost inspre groapa. Asta imi era sortit inca de la inceput. Nu ai ce sa ii faci.
  Poate se insela si nu avea sa inteleaga, insa trebuia sa ii explice. In cel mai rau caz, avea sa ii spuna verde in fata ca este nebuna. Asta ar fi fost un fact, nu avea cum sa nu il ia in considerare. Insa avea sa pastreze asta ca o replica finala. In caz ca nu functiona nimic altceva.