You better keep a distance

[Aylee L. Lovel]

• Zambi cand Ema pomeni de cel drag ei. Il cunostea intr-o mica masura pe baiat si putea spune ca este un tip de nota 10. Un pic cam prea optimist si binevoitor pentru gusturile sale, insa destul de in regula. Daca se putea pune problema, avand in vedere ca vorbise cu el cam odata sau de doua ori in viata sa. I se parea dragut ca Ema sa isi vada iubitul, sau sotul sau logodnicul sau baiatul la care visa, sau orice ar fi fost el pentru ea in oglinda. Asta insemna ca Ema cauta in viata iubirea adevarata? Nu ii plaea sa generalizeze si nu vroia sa fie rea, insa asta se potrivea perfect cu imaginea pe care si-o crease despre ea.
  Zambi cand ii auzi raspunsul la comentariu si se bucura ca o luase ca pe o gluma. Se parea ca mai existau persoane pe pamant care puteau sa inteleaga chiar si o gluma prost spusa. Asta o bucura. Un zambet ii inflori pe chip. Era unul ironic, dar era totusi un zambet. Muschii sai faciali parca ar fi vrut sa protesteze, nefiind obisnuiti cu astfel de miscari. Insa nu o facura, iar asta, dn nou, o bucura.
  -De obicei negru. Rosul trebuie sa nimeresti bine nuanta ca sa mi se asorteze la par, raspunse zambind in continuare.
  Se opri, ca pentru a nu strica o poanta buna cu un alt banc. Cat de patetic. Cate scuze. Isi dorea sa spuna cuiva despre ceea ce vazuse in oglinda, iar in acel moment Ema era cea mai potrivita persoana. Avea impresia ca in orice alt moment, Ema ar fi fost cea mai potrivita persoana. Inspira adanca, de parca s-ar fi pregatit pentru un discurs important si complicat.
  -M-am... M-am vazut pe mine. Dar nu asa cum ma vezi tu. M-am vazut inchisa din nou, inchisa in acel sanatoriu unde cei nebuni erau doctorii.
  Incheie, incercand sa isi adune gandurile.