red curtains

[James R. Nolan]

me and Melanie

• James îşi sprijini unul dintre picioare pe bordura înaltă, privind strada uşor aglomerată fără niciun fel de sentiment. Sincer să fie, de abia aştepta să iasă de acolo. Prea multă lume, prea multă apă şi prea puţine locuri în car să se poată distra.
  Totuşi, trebuia să rămână măcar în acea noapte acolo. Nu prea îl ademenea alternativa de a merge câţiva kilometri buni prin pădure pentru a ajunge la corabia lui.
  Aşa că avea să îşi găsească un locşor în care să îşi petreacă seara într-un mod plăcut. Înaintă pe alee, căutând cu privirea vreun local singuratic şi plin de rom, însă renunţă repede şi intră într-o cafenea.
  Când deschise uşa, un clopoţel scoase un clinchet, făcându-i prezenţa anunţată şi James se îndreptă spre o masă. O chelneriţă frumuşică se apropie de el şi îi zâmbi ciudat de bienvoitor.
  James îi zâmbi înapoi, gândindu-se că poate va avea parte şi de ceva acţiune în acea seară, însă tot ce făcu fu să îşi comande o cafea tare.