You better keep a distance

[Ema Snow]

• Nu s-a putut abtine. Ema isi ridica mana, cocarjandu-si degetele de parca ar tine ceva spanzurat de ele si o intinse usor spre Aylee. Inchise un ochi si isi inclina usor capul intr-o parte.
  " Cred ca un rosu indian sau rosu caramida-de-foc te-ar prinde bine" murmura ea, schitand un zambet cu jumatate de gura.
  Isi lasa mana sa cada, parca lipsita de viata, pe langa trup, gasindu-si repede o pozitie confortabila. Deveni serioasa pentru ca asa simtea ca trebuie sa fie in acel moment. Insa mintea ei goni la viteza obisnuita, ochii prinzand din reflex miscari din limbajul trupului. Nu prea isi dadea seama ca face ce face, dar Ema o analiza pe Aylee, cam asa cum analiza orice persoana cu care vorbea. Se trezise la un moment dat facand acelasi lucru cu mama ei... Ceea ce era ciudat, dar cumva normal in cazul ei.
  Intalni o retinere. Intalni o decizie luata brusc. Zari o lupta scurta de principii, urmata de o forma de incredere. Observa pregatirea 'sufleteasca'. Realiza ca poate ce urma sa auda nu era pentru urechile oricui. Isi dori instantaneu sa isi ridice mana si sa o opreasca pe Aylee din a spune ceva. Acum, pana nu era prea tarziu. Nu vroia ca Viperina sa se simta cumva 'impinsa' spre asemenea marturisiri. Asa ca trebuia sa spuna ceva; sa lamureasca lucrurile si sa traiasca amandoua cu o inima impacata. Doar ca nu o facu. Orice gand ii trecuse prin minte, palise in fata unei singure, unice realizari. Cuvintele roscatei trebuiau spuse. Trebuiau auzite. In teorie, nu conta de catre cine. Insa asta nu o oprea pe Ema din a fi multumita ca era ea receptorul. In felul asta avea incredere ca orice urma a fi spus avea sa fie in siguranta.
  Asculta. Asculta si nu reactiona. Nu judeca. Trecu un minut de liniste. Trecura doua. Trecura cinci.
  " Ce s-a intamplat de te leaga de sanatoriul acela? Trebuie sa fie ceva de importanta sentimentala. Scuza-ma daca ma insel" murmura Soimeanca pe cel mai calm ton, lipsit de orice ascunzis.