curiosity killed the cat

[Guillaume J. Devereux]

• Julien ii zambi lui Ivy. Exact asta dorise si el sa spuna. Pana la urma, fara putina adrenalina, viata era prea banala si plictisitoare.
  "Stai linistita, nu o sa reuseasca nimeni sa ne omoare"
  Julien se simtea foarte ciudat, pentru ca era indragostit pentru prima oara, si nu stia cum anume sa se poarte si ce sa spuna. Nu vroia s-o raneasca pe Ivy, si incerca sa se poarte natural, insa uneori aceasta naturalete putea rani sentimentele cuiva (nu asa spusese un mare poet/filozof/romancier sau ce o fi fost?)
  "O sa scriu rapid o scrisoare pentru Clara la Mungo. Revin imediat"
  Julien o saruta pe Ivy pe frunte si iesi din camera, ducandu-se in biroul sau. In cateva randuri, povesti totul, si ceru ca cineva sa vina cat se poate de repede pentru ea.
  Dupa cateva minute se intoarse, expediind scrisoarea cu o bufnita gri, banala.
  Nu apuca sa se aseze langa Ivy, ca primi corespondenta, cu o alta bufnita, la fel de gri si de banala.
  Julien lua scrisoarea prinsa de piciorusul pasarii si o citi rapid, satisfactia luminandu-i chipul. Fara sa se mai duca in birou, raspunse la scrisoare rapid, trimitand-o cu o alta bufnita.
  "In curand vom avea dragoni", anunta el triumfator.