You better keep a distance

[Aylee L. Lovel]

• Simtea cum Ema o urmareste cu privirea si o analizeaza. Asta era una dintre marile probleme ale tuturor ochilor de soim, nu doar a ei, asa ca incerca sa nu bage in seama acest detaliu. In cele din urma, nu era ceva suparator. Pentru moment. Ceea si-ar fi dorit sa stie era ce constatase soimeanca. Insa asta nu avea sa afle, probabil, niciodata. Ii parea rau pentru lucrul acesta.
  Se rasuci pe calcaie si incepu sa faca pasi prin camera, ca o felina prinsa intr-o cusca. Din cauza formei sale de animag, obisnuia adesea sa se compare cu felinele si in momentul cand umbla in doua picioare. Si de data asta, nu era un tigru sau un leu. Era o simpla pisicuta, inchisa intr-o cutie de carton intunecata. Isi scutura capul pentru a face senzatia disparuta, insa nu reusi. Continua sa faca pasi prin camera. Mari, in cerc, din nou si din nou pe aceeasi ruta care incetul sa curata de praf.
  Se orpi doar in momentul in care Ema ii raspunse. Se intoarse brusc inspre ea, privind-o in ochi. Apoi privirea i se inmuie. Fata nu ii facuse nici un rau, doar ii pusese o intrebare. Insa adevarul era ca nu stia raspunsul la aceasta intrebare. Era ca si raspunsul la intrebarea "De ce ai vazut asta in oglina?", doar ca putin mai usor de ghicit.
  -E interesant sa vad cum tu legi totul de sentimente, zise. In primul rand pentru ca chiar i se parea interesant, iar in al doilea rand pentru ca mai avea nevoie de timp.