I will always find you

[Ian Richter]

• Ian o trase pe Freyja cât de repede putea, însă fata nu putea să fugă atât de repede pe cât voia Ian. Se opri şi o luă de după genunchi, săltând-o în braţe. Îşi poziţionă mâinile pe lângă genunchii şi sub braţele ei cât mai bine cu putinţă şi în câteva secunde, fugea cât de tare putea spre pădure. Îşi aminti de antrenamentele grele cu care se tratanse în ultimi ani şi spera ca acum să se vadă roadele.
  Încetini puţin, reglându-şi ritmul astfel încât să nu meargă nici încet, însă să o poată duce pe Freyja câţiva kilometri buni fără oprire. Nu se opri, nu vorbi, doar respiră, mintea lui gândind la maxim.
  Nu se puteau duce înapoi în casa ei, probabil că oamenii care o voiau erau deja acolo. Singurul loc unde o putea duce pentru a fii în siguranţă era casa lui. Însă limita de Apariţie era la patru kilometri, iar duşmanii aveau deja un avantaj destul de bun.
  Ian simţi cum începe să îi curgă sudoare pe la tâmple, însă nu se opri. Printre pauze de răsuflări îi spuse Freyjei:
  - Trebuie să trecem de limita de Apariţie, mai avem aproximativ doi kilometri.
  Îşi forţă picioarele înainte şi fugi printre copaci, hotărât să câştige această cursă.