-- give me scars, give me pain

[Isolde du Maurier]

• Isolde o asculta pe Meghan si clipi des. Ea nu putuse uita. Niciodata nu va putea uita. Pentru ca nimic nu se uita, asa cum nimic nu se pierde. Nimic nu dispare si nimic nu moare. Totul e doar un ciclu al vietii, un ciclu nenorocit.
  Dadu din cap, aratandu-i ca nu era de acord cu ea, insa nu vroia sa inceapa acum o discutie in contradictoriu. Nici ei nu-i placea Raphael, insa nu putea nega ca acesta era puternic. Pentru ca era. Chiar daca era tanar si nesabuit, nu era la fel ca toti ceilalti. Era mai aproape de a fi un animal decat oricare dintre ei.
  "Eu nu as putea sa fac un macel", rosti ea, punand foarte incet mana pe perete.
  Simtea ceva batand inauntru, ca o inima uriasa, si isi scoase bagheta, rostind o incantatie ciudata.
  Treptat, peretele se dezintegra, lasand sa se vada interiorul urias al unui sistem de ceas.