I will always find you

[Ian Richter]

• Ian inspiră adânc şi uşurat atunci când în faţa lor, copacii fură metamorfozaţi în mica lui căsuţă. Erau la marginea unul lac din Irlanda, unde avea impresia că le va dura ceva vreme să ajungă cei ce o urmăreau pe Freyja. Făcu doi paşi, apoi fu întrerupt de sărutul surpriză a fetei. O sărută înapoi, însă se desprinseră mai repede decât ar fii vrut.
  Ian era complet transpirat, ceea ce îi dădea o uşoară stare de incomfort. Bine, uşoară nu era chiar cuvântul potrivit. Se simţea jegos.
  O lăsă jos pe Freyja şi o conduse de mână spre casa lui.
  Era mică, singuratică, făcută din lemn şi cărămidă vişinie, înconjurată de iarbă verde şi câţiva copaci fără frunze.
  - Nu cred că te vor căuta aici, îi explică el Freyjei cât timp urcau scările de pe verandă. E casa mea.