You better keep a distance

[Aylee L. Lovel]

• Analiza cateva momente spusele fetei, dupa care reincepu sa se plimbe in cerc, prin urma lasata in praf. Nu putea spune ca nu era de acord cu ceea ce spusese soimeanca. Intradevar, sentimentele fac din viata noastra ceea ce este ea. Chiar si propria sa viata functiona tot in felul acela. Cu singura diferenta ca mai toate sentimentele pe care le incerca ea erau negative. Sau aproape toate. Ridica din umeri in timp ce adancea urma de praf de pe podea.
  Corpul i se molesise si se simtea ca o papusa din aceea de carpa cu care nu se mai juca nimeni. Isi dadu seama a probabil era o ora tarzie. Discutiile si ganditul pe niste teme noi pentru ea o obosisera. Descoperirea aceea noua o puse pe ganduri si o macina pe interior. Vocea din capul sau incepuse din nou sa ii urle in ganduri, si nu erau lucruri frumoase. Isi concetra toata atentia pentru a se stapani din a-si duce mainile la urechi, desi stia ca asta nu avea sa o ajute sa faca chestia aceea sa amuteasca.
  Un gand trist ce ii trecu prin minte. Un strigat de ura din partea vocii. O sclipire ucigasa in ochii verzi. Un pas facut gresit. In clipa urmatoare se trezi pe jos, ridicand un norisor de praf, care se asternu peste cararea sa. O durere ascutita ii tercu prin palma pe care si-o intinse inaintea ei in cadere. Isi privi cu atentie pielea crestata de o bucata ascutita de lemn din podeaua veche. Se ridica incet, sprijinindu-se de canapeaua pe care statusera pana atunci.
  -Scuza-ma, zise in timp ce se stergea de praf. Cred ca sunt cam obosita. Incerca sa zambeasca. Stii cumva cat e ceasul?