You better keep a distance

[Ema Snow]

• Soimeanca aproba cu o miscare a capului, desi nu stia care era scopul. Continua sa o urmareasca cu privirea pe Aylee. Realiza ca gestul ei devenise putin cam fortat. De parca, inconstient, o provoca pe Viperina sa reziste unei cautari fara rost. Sa demonstreze ca avea un caracter puternic. Dar sa demonstreze ca e umana.
  Prinse doar o idee, iar privirea Emei se imblanzi. Fata din fata ei parea o cochilie. O scoica. Un invelis descurajant, dar un miez demn de cunoscut. Realiza ca Aylee avea o esenta mult mai puternica decat orice alta persoana pe care Soimeanca avusese ocazia sa o cunoasca. Si realiza ca, de data asta, lucrurile erau mult mai complexe decat lasau sa se vada. Se decise sa fie un paznic mut. Nu stia de ce si nici nu prea dorea sa afle. Dar se decise sa stea mereu in umbre si sa iasa la lumina atunci cand Ayls va avea nevoie. Asta, desigur, daca ii va accepta prezenta in acel moment.
  Atmosfera se schimba in clipa in care Aylee disparu din raza ei vizuala. Ema ingheta locului, privind cu uimire fix inainte. Se intreba ce pierdu, dar se lamuri in momentul in care privi in jos. Clipi derutata, lasand informatia sa-i imbibe mintea in intelegere si facu un gest pentru a o ajuta pe tanara. Numai ca reactiona prea incet.
  " E tarziu..." murmura Ema, uitadu-se cu ochi cercetatori la ea.
  Isi freca palmele, simtindu-le incalzindu-se, si le intinse spre roscata. Nu spuse nimic, doar isi arata palmele, cu degetele usor departate. O privi in ochi, verdele impotriva verdelui. Nu ceru permisiunea, desi, in alte conditii, ar fi facut-o. Doar lua cu grija mana fetei in ale ei, uitandu-se cu un ochi rapid la zona lovita. Isi inchise ochii.
  " Helean" murmura satena, retragandu-si degetele si lasand in urma carne nevatamata. " Cred ca e timpul sa ne retragem"