I've lost

[Ema Snow]

• Isi lasa fruntea sa-i cada in palme, parul liber gadilandu-i antebratele. Incerca sa-si goleasca mintea. De absolut orice. Pierduse. Pierduse cine era. Nu mai intelegea de ce se simtea atat de rupta de realitate. Fara toate acestea viata mergea prost. Si in mai putine cuvinte. Dar continua. Si stia, cumva. Tot ce stia era ca finalul incepe. Si stia cine era de la inceput. Asa ca putea sa inteleaga de ce acum vroia doar sa se duca acasa, sa fie lasata sa plece. Sa alerge si sa nu fie redusa la tacere.
  Tot timpul asta petrecut in zadar... Ani irositi... Castiguri irosite... Totul era pierdut. Dar ramanea speranta. Si asta insemna ca razboiul nu se terminase. Mai era o lumina. Si acolo era soarele. Lua toate cele distruse spre locul din care faceau cu totii parte. Unde sentimentele cuceareau.
  Ofta. Daca totul avea sa se termine in urmatoarele zile... Ce-i drept, nu prea stia ce va face. Poate ca se va ocupa de ce a mai ramas cu seriozitate si la un moment dat va ceda. Isi dori sa-l aiba pe William aproape. Fizic aproape.
  Ema isi masa fruntea cu degetele lungi si reci si isi ridica privirea, ochii usor inrositi, pentru a se uita iar la Hawkeye.
  " Sa nu indraznesti sa mori. Sa nu ai tupeul sa-mi mori. Ce ma fac eu fara tine, hmm? Cine mi-ar mai inveseli zilele cu vorbaria lui ridicola? Si cine ar mai canta cu mine? Si cine m-ar mai baga in probleme? Nu muri, Hawk... Nici sa nu te gandesti la asta"