You better keep a distance

[Aylee L. Lovel]

• 
  Ii zambi Emei ca sa arate ca e bine, in momentul in care aceasta vru sa o ajute sa se ridice. Nu avea nevoie de ajutorul sau, insa aprecia gestul. Continua scuturatul hainelor, pana cand isi dadu seama ca nu avea sa reuseasca sa le faca sa fie impecabile din nou. Avea sa le dea la careva spiridus de casa sa le spele. Sau o sa le trimita la resedinta Lovel. Nu, nu, mai bine avea sa roage un spiridus sa aiba grija de haine. Era mai bine asa.
  Pierduta din nou in propriile ganduri, ignorand ceea ce era in jurul sau. Ar fi trebuit ca acea cazatura sa ii fie invatatura de minte pentru faptul ca asa ceva nu se face. Se parea ca nu fusese. Urmatorul lucru de care isi dadu seama era ca Ema ii tinea mana intr-ale ei, in timp ce o privea in ochi. Ochi verzi impotriva ochilor verzi, ca intr-o confruntare muta. Totul dura, in total, cateva secunde. Cand Soimeanca isi retrase palmele, rana Viperinei disparu. De asemenea, se instalase un calm interior de care nu mai avusese parte de mult timp. Incepu sa creada ca si acela se datora Emei, desi nu era sigura. Era cam obosita si trecuta prin multe in seara aceea ca sa isi dea seama daca mai avea activate scuturile interioare de aparare. Zambi doar si dadu din cap a aprobare.
  -Intradevar... Sunt o profesoara oribila. Nu doar las elevii sa treaca pe coridoare noaptea, dar ii mai si tin de vorba... Zambi, chiar daca putin fortat. Spera sa nu se observe asta.
  Facu cativa pasi, putin nesigura, pana la canapea. Isi ridica bagheta si si-o afunda din nou in buzunar. Privi inspre usa pe care venisera si apoi inspre Ema.
  -Mergem?